15 JULIO .........17 MESES

Putin cite putin..

Drumul meu, cel care a fost al nostru,acum drumul  spre trecut, incet foarte incet, astfel nu merge, am fost mai intii pe la Biserica Carmelitas, da Biserica Carmelitas de Jos, (Carmen Bajo) prima treapta din amintirile, in drumul amintirile mele biserica este cea mai de aproape, am ajuns la Domnul Miracolelor (el señor de los Milagros), am urcat de la Strada Guayaquil pe Strada Olmedo pina la Venezuela, am facut popas, am salutat pe Domnul, am zis-o despre zicala aia unde termina realitate incepe credinta, Domnul me ai mai lasat numai credinta, mai departe am continuat urcatul pe Olmedo spre Garcia Moreno, si m-am indreptat pe ea spre piata centrala orasului, Catedrala Metropolitana, si ca orice tinar-batrin, am zis ca imi trebuia cafea si apa milenara (asa o zicea Ro la apa cu gaz). 

Asezat la cafenea din coltul pietei, mi-au prins alte din trecut, convorbirele noastre despre Belen sau nacimientos (nasterea) din Carmelitas, produs sau zestrea din cele tinerii enclaustradas, inchise de pe viaţa in Biserica, (calugarite), copii care au ales sa fie supuse la slujba Domnului, pentru credinta, pentru ca erau o povoara pentru familia lor, sau pentru a plati pacatele lor, zidurii frumoase, linistea destula, amintirile noastre……din banca in care sint asezat de mai multe ori in trecut  Ro privea fetzele care ea il zicea sau numea tipice, se mira de cele culoarea bronzului, se mira de vinzatorii smecheri, batrine care ea isi inchipuia au trait zile mai bune, neamurile diverse, m-am trezit mai linistit, asta stiu deoarece pasarele au venit sa stea pe linga piciorele mele, am cautat si eu niste bucatele de piine asa cum faceai si tu ca sa-l dau de mincare, obiceul tau.

Mi-a venit figura ta cum rideai cind ai auzit prima data de poveste cocosul catedralei, si povestea asta iti placea, am fost si la teatru s-o vedem, ce iti placea cind auzeai de betivanul care trecea zi de zi pe alee de linga catedrala si il injura pe veleta cocos asezata sus pe acoperisul catedralei, betivanul tipa in gura mare, bucata de fier ici singurul adevarat cocos sint eu, eu sint cel mai mare cocos din oras, si pleca mai departe, a fost odata ca niciodata, cocosul nostru de tabla , s-a transformat in ceva viu sau o finta care a coborit si le-a tras o mama de bataie la betivanul smecher, care de pe atunci ti-a lasat bautura si recunostea ca nu exista cocosul mai mare decirt cel de la catedrala…..devenise credincios zicea cite o rugaciune si pleca mai departe….

Mi-a venit pe caciula, zilele care am intrat am fost la primarie, de atitea ori am fost cu tine la batrinul academician cunoscut nostru care muncea colo, fostul calugar jesuita, discutile despre carticica los Rumanos de Mircea Eliade si alte si alte, neamul tau si istorile tale despre viaţa la tovarasii, ne distram, odata a trebuit sa aduc prajiturele tale facute pentru dinsul, ce minca cu placere, vremurile noastre bune, dupa intimplarea a facut ca Pedro Pablo a ajuns elev la sotia lui batrinule la U. Pancho.

Am avut o buna insotire la masa si dupa am mers in continuare singur sa caut papagali tale la San Francisco, am fost si in Santa Barbara, am trecut pe San Francisco, am fost la San Agustin, am fost la San Francisco in zilele astea trecute am mai fost la Compañía, el Sagrario, Las Mercedes, y entre en Santa Clara aici mi-a venit in minte cum au venit calugare sa-ti ofere un loc linga ele, ce incurcatura placuta…..

In zile trecute am parcurs orasul veche, la fiecare colt aveam o amintirea placuta de tine si Pedro Pablo, la urma m-am dus la Casa Alabado botezata asa din causa piatra la intrarea inscrisa cu Alabado sea el santísimo sacramento…. Lăudați Preasfântul Sacrament, muzeul de arta pre columbino (inainte lui Colon), am cautat la higuera (smochinul) care se zize popular ca este pomul care poate sa dea sau sa ia viaţa, si ca face legatura inte pamintul si cer….

Am mai fost si la alte si alte tot cu amintirile noastre, nu prea am facut poze, am fost……eu cu voi. Facase voia ta precum in cer asa si pe pamint.

De ce in limba romana, am inceput sa uit, si era limba care vorbeam in casa si intre noi....